Intoxicatii se bronzeaza la becurile farmaciilor

Ai inceput intr-o zi foarte calduroasa de pe la sfarsitul primaverii. Soarele isi infigea razele pernicioase in zona ta occipitala, iar valuri continue de adrenalina iti strabateau cunostinta. Erai acel amestec de anxietate, surescitare si inchietudine…si cu toate astea, nu prevedeai un inceput prost. A fost un inceput prost!

Ai mers ore in sir fara sa obosesti, prin tot orasul, strabatand tot soarele. Ti-ai cautat prietenii peste tot, neramanand dezamagita de faptul ca nicaieri nu ii gaseai. In tine crestea o euforie de nedescris…bucuria de a merge, bucuria de a trai, bucuria de a privi in ochii celor ce veneau din fata. Mai tarziu, te vor dezamagi profund, stiai, asa ca macar atunci sa te fi bucurat ca ii vezi. A fost mai mult decat te asteptai. In mintea ta, atunci, aparea situatia ideala. Ziua de ieri si cea de maine erau indepartate, foarte indepartate. Cel ce conta cu adevarat era numai si numai prezentul…felul cum iti rezolvai prezentul. Dar rezolvarile veneau de la sine. De peste tot, din toate ungherele mintii, rasareau solutiile unor necazuri ce-ti intunecasera pana nu demult aproape intreaga existenta. Intr-adevar, in acea zi incepea o revolutie in tine, si nu orice fel de revolutie, ci una de catifea.

-Andra, ce-i la picioarele tale?! Cat ai mers? Nu te doare?
-Lasa-ma. Imi este rau!
Stand cu capul deasupra closetului, asteptai…
Nu mai simteai nimic, priveai oarecum strain catre picioarele tale insangerate. Doar greata te mai lega de trupul tau. Nicidecum durerea fizica. Ochii ti s-au inchis…
Cum ai intrat in padure…cum te-ai afundat in ea si ai dat de pustoaica aceea grasa, blonda care sufla spre tine baloane de sapun si apoi isi stramba figura a dezaprobare…mai incolo ai dat de alti prieteni ai ei…la fel, aceeasi dezaprobare se oglindea si pe chipurile lor. Niciodata nu ai stiut de unde vine ura lor.
Vise lucide.

Ti-a stimulat productia de dopamina si te-a propulsat fara efort intr-un somn lucid, odihnitor, in semiobscuritate. Te-a invatat ce inseamna libertatea si nepasarea. Dar ti-a mai aratat si partea plina a paharului. Cea plina cu regret, anxietate, disconfort termic, dureri de oase, insomnie, tuse seaca.

intr-una din dimineti incerci sa te ridici din pat. incheieturile tale scot zgomote de leagan neuns. in scurt timp, oglinda va incepe sa te urasca. mama are o voce enervanta si nici macar zapada de afara nu te mai imbuneaza. timpul trece greu, iar tu ai impresia ca traiesti degeaba. nu ti-ai mai cautat prietenii, doar ai decis sa nu ii mai superi cu fleacurile tale. durerile tale se vor consuma de-acuma in casa. oricum ti-e greu sa faci cativa pasi. devii isterica, urli, plangi...dar in tacere. zambetul ti-e nelipsit de pe figura, prefacuta mica ce esti.

-Te-ai alcoolizat?
-Da...
-E numai vina mea.
-Nu mai spune asta. Eu am vrut sa beau. Dar de ce plangi?
-Am fost niste copii frumosi.
-Nu mai vreau sa plangi. Stiu asta. Cu totii regreta ceea ce au ajuns.
-Nu, ei nu regreta. Ei nu plang. Ei sunt niste idioti.

Chimia controleaza totul.
Minte bombardata meticulos cu ganduri suicidale. Creier atrofiat de insomnii. Oase ce se rup sub greutatea ta precum paiele uscate. Cineva sa vina sa opreasca inima asta!!! Stima de sine distrusa, inecata in amintirea...
Acum stii ca nu mai ai nevoie de alte lumi, ci doar de niste filtre prin care sa treci tot ce-ti iese in cale. Ai nevoie de niste geamuri, 6 geamuri care sa te inconjoare cand mergi pe strada, la facultate, in bodega...peste tot. Geamuri invizibile, stiute doar de tine.Inconjurata de ele, niciun rau nu te va mai putea atinge...niciun rau!!!

Din coltul tau observi clar situatia. Asteptandu-ti randul, incepi sa ai revelatii. Te gandesti ca intoxicatii se bronzeaza la becurile farmaciilor. Aproape cum zicea un prieten. Iar tu nu esti decat unul dintre intoxicati.