Tortionara

E clar. Frica e cea mai constiincioasa cand vine vorba de decimarea neuronilor. Subramura ei, panica, produce mari prejudicii creierului. Victimele acestei spaime violente, nejustificate, suntem la un moment dat cu totii, insa atunci cand suntem subjugati de panica, ajungem niste finite inferioare, demne de dispretul celor ce abuzeaza de autocontrol.
Gandurile mele cam asa arata in momentul de fata, cand simt ca nu reusesc sa rup lanturile de fier cu care m-a legat…nu mai support atacurile ei zilnice. Acuz un rau fizic general, o senzatie de piele iritata, asemanatoare usturimii provocate de boiaua de ardei aplicata pe o rana noua…
Ceea ce ma obsedeaza acum este, fara indoiala, teama de a pierde controlul, insa stiu ca acest lucru nu se va intampa…scenariile grotesti sunt doar inchise in subconstient, insa lasa urme adanci pe chipul meu, urme care, in ciuda imensitatii lor, nu sunt observate de oricine…si nu ma intreb de ce.
Instrumentul de tortura pe care il foloseste cel mai des este fecioara de fier. Spinii acesteia, desi imi provoaca spaima si durere, nu au reusit sa ma ucida. Oare am vreo sansa sa scap? Presupun ca da, in acest caz, la sfarsitul acestei lupte extenuante ce o duc cu mine insami, voi fi incununata cu lauri de insasi Victoria Inaripata.
Ciudat si in acelasi timp logic, dupa fiecare “asediu”, ma simt ceva mai bine, mai ales ca deseori reusesc sa-mi inabus panica…pagube insa exista, si sunt dificil de remediat. Timpul nostrum interior, acel timp lipsit de sezoane, numai el le poate acoperi…nu trebuie lasat sa stagneze…atata timp cat se vrea “evolutie”…
Uneori ma gandesc ca “generatorul” de panica se afla chiar in interiorul meu si atunci ma judec fara mila, imi doresc chiar sa cedez, sa-mi aflu in acest mod (ce-I drept, barbar, insa singurul ce da roade in cazul meu) punctele slabe. De fiecare data rezultatele sunt neschimbate: conflictele dintre “alter-ego”-uri sunt cele care imi determina sentimentele contradictorii, mélange-ul de idei confuze, care se ciocnesc si se ranesc din te miri ce.
Cercul vicios in care din nefericire am intrat poate fi micsorat pana la completa disparitie, insa mi-e prea greu sa renunt la acele ganduri care ma determina sa-mi torturez propiul psihic prin metoda alegerii imposibile.